Acum sa revin la prima zi de hoinareala, cand ne hotarasem noi sa ne petrecem ziua la Perissa Beach, ca sa facem si noi plaja ca lumea, pe nisip. Ei, singura varianta de ajuns acolo e cu autobuzul pana in Fira si de acolo altul pana in Perissa Beach. Asa ca daca tot am ajuns in Fira am profitat de ocazie si am vizitat-o. Este de vis! Mergeam pe niste stradute printre case si ne minunam cum sunt construite in trepte pe versantul dinspre mare. Toate erau albe, inclusiv bisericile, care au acel faimos albastru pe cupole. Ne uitam la piscine, cum erau construite chiar deasupra marii. Ne gandeam ce fantastic trebuie sa fie sa stai cu coatele pe buza piscinei si sub tine sa fie panta abrupta pana in mare si sa privesti barcile, iahturile si toata agitatia din Caldera…
Abia pe la ora 12 am luat autobuzul spre Perissa, unde n-am stat prea mult pana la urma, ca la 5:30 pm aveam plecarea in "evening cruise" si trebuia sa fim inapoi in Kamari in timp util. Ne era cam urat cand ne gandeam ca trebuie sa ne intoarcem iar in Fira si de acolo in Kamari, care insemna mai bine de o ora. Cam prost organizat transportul, ca practic Perissa era dincolo de un munte de stanca ce inainta pana in mare; asta o despartea de Kamari. Daca va uitati pe o harta a insulei o sa vedeti la ce ma refer. Norocul nostru a fost ca la coborarea din autocar in Perissa am vazut o tablita cu Boat Kamari-Perissa. Asa ca am intrebat-o pe chelnerita de la terasa unde ne-am oprit ca sa mancam ceva, daca poate sa ne dea informatii cu privire la barca respectiva. Circula din jumatate in jumatate de ora, ca un drum dura cam 15 minute, pentru care plateai 4 euro. Si uite-asa am ajuns super-repede inapoi si am vazut si muntele de stanca din larg.
Pentru "evening cruise" ne-au dus cu autocarele in portul Athinios, de unde am luat o corabie de lemn cu un nume impozant - "King Thiras". Excursia consta in plimbare prin "Caldera" (partea scufundata de vulcan, un fel de mare interioara) unde vedeai tot Santorini-ul de pe mare: Fira, Firostefano, Imerovigli, etc, cina la bord si finalul apoteotic... faimosul apus de soare din Oia. A fost super!!!!!!!!!
In ziua a treia am fost in turul insulei cu autocarul, unde am vizitat:
- Mesa Gonia - in traducere "satul fantomelor", deoarece a fost parasit dupa marele cutremur din 1956;
- Panagia Episkopi - una dintre putinele biserici care se viziteaza. Este foarte veche (construita in 1115) si greu incercata de invazii, piraterii, foc, cutermure...;
- Pyrgos - fosta capitala a insulei; acolo se gasesc ruinele unui castel venetian, deoarece insula a fost o perioada sub dominatia lor si, desi este o asezare mica, are "numai" 33 de biserici. Pe acolo e o vorba: "Pyrgos are mai multe biserici decat case, mai mult vin decat apa si mai multi magari decat barbati."
Ca o paranteza, in tot Santorini-ul sunt peste 250 de biserici, foarte multe pentru o insula nu foarte mare, pana la urma. Asta din cauza ca inainte vreme familiile marinarilor plecati pe mare ridicau o biserica pentru ca Dumnezeu sa ii aduca acasa sanatosi, iar acestia cand ajungeau in sfarsit acasa din calatoriile lor mai ridicau si ei una, drept multumire ca au ajuns cu bine.
- Santo Wines - fabrica de vinuri de langa Pyrgos, care sincer vorbind sunt slabe rau, dar privelistea de acolo asupra Calderei te lasa fara suflare!!!!!!!!!
- si ultima oprire in Oia pentru a vedea apusul de soare de pe uscat de data asta. Acolo aproape ca m-am pierdut de grup, cautand cu incapatanare cele doua biserici pe care le stiam din toate pliantele despre Santorini. Si ma mandresc ca le-am gasit pana la urma si le-am fotografiat. A fost marea mea descoperire!
Ziua a 4-a a fost ziua de "Beach Exploration", in care am fost la celebra plaja rosie, apoi la cea alba, iar ultima a fost o mica plaja (si cred ca si singura) de pe insula Aspronissi. La primele doua plaje a trebuit sa inotam pana la mal, la una vreo 50m, iar la cealalta cca 80m. La plaja rosie s-au aventurat mai multi, dar la cea alba am fost doar patru temerari. Doar eu, sotul meu si parintii mei am pus piciorul pe faimoasa plaja. Restul nu s-au mai incumetat. La Aspronissi in schimb vasul a tras direct pe mal, ca m-am si speriat. In prima faza, cand am auzit harsaind pietrisul pe sub noi, in momentul cand a intrat pe uscat cu prora, am crezut ca am naufragiat. N-am sa uit senzatiile de pe Aspronissi cat voi trai!!!!!!
Ne-am luat echipamentul de snorkeling si ne-am dus sa inotam pe acolo. Ne indepartasem vreo 20m de mal. Sotul meu era cu cativa metri in fata mea si cand ma uit sub el... nimic!!! Nu se vedea nimic!!!!!!!!!!!!!!!!!! Doar o bezna albastru-marin strabatuta de razele soarelui, care iti amplificau senzatia ciudata. Ma uit sub mine... vedeam fundul marii, care era format din bolovani mari de stanca, cu alge pitice, arici de mare pe ei, pestisori care se fataiau, unii mai mari, altii mai mici... si........ undeva intre mine si el se termina brusc panta lina si se facea un abis, ca si cand te trezesti dintr-odata pe marginea prapastiei. Am inotat incet de tot spre el, cu un amestec de teama si curiozitate in acelasi timp, ca sa ajung la marginea haului si sa incerc sa vad ce-i dincolo. Nu va puteti imagina senzatia. M-a trecut un fior din talpi pana-n varful capului!!!!!!!!! Cand ajungi deasupra rapei se mai vede nitel in jos cum se duce haul dupa care bezna albastra de spuneam mai sus pune stapanire pe tot. Parca ma si asteptam sa vad cum apar niste tentacule de Kraken ca sa ne inhate. De, imaginatie bogata! Vazandu-ma cum ma agit, barmanul grec de pe vas, care se balacea si el pe acolo, vine la noi si ne explica ce e cu abisul de sub noi. Avea circa 300-400m adancime in zona aceea si face parte din Caldera (in traducere "caldare"), adica zona scufundata a insulei initiale care, dupa o eruptie a vulcanului (datata undeva intre 1.645-1.500 i.e.n.), s-a prabusit in el insusi, zona fiind invadata de apele marii. Exista o ipoteza care leaga eruptia aceasta de scufundarea Atlantidei. Teoria spune ca pe insula a existat o civilizatie foarte avansata pentru acele vremuri - civilizatia minoica - si ca acesta ar fi disparut odata cu acea eruptie. Desi se stie ca Insula Creta este leaganul civilizatiei minoice, in urma excavatiilor de la Akrotiri de pe insula principala -Thira, s-au contatat similitudini intre inscriptiile, artefactele, frescele si restul descoperirilor de aici cu cele existente in Creta si constituie dovezi ca acestia ajunsesera si aici. Din pacate totul a fost acoperit de lava cu ocazia diverselor eruptii si este aproape imposibil de aflat adevarul. Atlantida ramane o enigma…
Ziua a cincea am fost in alta croaziera, la vulcanul din Santorini, care inca "gateste" el ceva acolo, ca mai fumega. Pe insula Nea Kameni sunt cateva cratere prin care a erupt in timp vulcanul. Si acum mai fumega prin cateva "cosuri" un gaz alb-galbui cu puternic miros de sulf, semn ca este inca activ si poate erupe oricand. Nu va ganditi ca se vede lava topita sau ce se mai vede pe la televizor. Intreaga insula e numai piatra si aproape fara vegetatie. Doar pe un versant sunt niste mici tufe cu niste flori galbioare, in rest parca esti pe Marte, numai ca solul e in preponderenta negru, nu rosu. In micul port unde vin vasele sa lase turistii la vulcan apa este atat de puternic mineralizata ca e tulbure, iar malul este rosu de cat fier are. De la vulcan ne-au dus langa Palea Kameni, insula vecina, si ne-am aruncat in apa ca sa inotam pana intr-un defileu unde erau izvoare termale - "hot springs". A fost fain de tot, ca te aruncai in mare, care era mai rece, si pe masura ce inotai in interiorul defileului simteai din loc in loc cum vine de jos apa calda. Cei care s-au dus pana pe mal au “ruginit” instantaneu cand au pus mana pe pietre. Dupa aceea au inceput sa-si dea pe fata, pe corp... parca erau indieni. Dar si noi cand am iesit din apa aveam un strat fin rosu pe corp, iar eu abia dupa vreo 3 zile am reusit sa scap de rugina de pe unghii. De la izvoare am fost in Thirassia, unde ne-a fost lene sa mai urcam pana in "capitala" insulitei, asa ca am ramas in port si am mancat la o taverna langa mare. Prin tot Santoriniul urcarea din port in orasel se face in doua moduri: frumusel cu auto-picioarele sau calare pe magarusi. Exceptie face Fira, care mai are si o telecabina.
In ultimile doua zile am pus punct excursiilor si am stat la plaja la noi in Kamari, sa ne mai odihnim nitel. Ma rog, atat cat te poti odihni la mare…
A fost o vacanta de vis, in care am trait senzatii pe care nu le voi uita niciodata!!!
salutari
mama Anca
Sorina
mi-a placut jurnalul tau de calatorie dar n-am putut vizualiza fotografiile...
Cand sunt incantata de un loc imi vine sa fac poza fiecarui coltisor, ca sa-l pot lua acasa. Din Santorini am aproape 1.000 de poze. Mi-a fost foarte, foarte, ... foarte greu sa aleg numai cateva! :))