Peste 7000 de insule, peste 200,000 de kilometri de plaja alba, o temperatura care rareori scade sub 25 de grade, un popor sarac, dar vesel – constant iese in primele 10 cele mai fericite natiuni ale lumii… Bine ati venit in Filipine !

Oare de ce turistii nu iau cu asalt Filipinele asa cum iau cu asalt Thailanda, Malaezia, Bali sau Hong Kongul de anul nou ? Sa fie pentru ca in ultimii 20 de ani, tara a cunoscut cateva zeci de lovituri de stat (doua reusite) ? Sa fie pentru ca nu exista o reala promovare la nivel international a acestei destinatii exotice. Sloganul turistic al tarii este elocvent – “Wow, Philippines !”. Exact asta exclami dupa cateva zile in arhipelag. Desi nu foarte vizitat comparativ cu tarile din jur, Filipine este o destinatie care merita luata in considerare pentru o vacanta exotica. De la plajele albe umbrite de palmieri la multi-milenarele terase de orez din nordul insulei Luzon, de la incredibilele formatiuni numite Chocolate Hills la tarsierii din Bohol, de la raul subteran din Palawan la incredibilele formatiuni din El Nido. Sunt prea multe de impartasit, asa ca voi alege sa scriu despre una dintre cele mai mici insule ale Filipinelor, dar si cea mai faimoasa – Boracay !

Boracay este o insula relativ mica – vreo 6 kilometri in lungime si aproape doi in latime – la extremitati unde insula devine mai “dolofana”, dar aici se afla centrul turismului filipinez, statiunea cu care se incearca intrarea in competitie cu Bali sau Phuket. Dar ce e asa special aici… pai, in primul si in primul rand, este celebra White Beach pe care creativii filipinezi au numit-o, parafrazand un slogan celebru - “probably the best beach in the world”. Nu stiu daca este cu adevarat cea mai buna plaja din lume, dar in mod cert este un loc magic. Nisip alb fin, mare verde si linistita si mai ales superbul palc de palmieri, aliniati de-a lungul plajei printre care, aproape zid in zid ca in bazarele Orientului Apropiat, se inghesuie restaurante, baruri, cluburi, hoteluri si magazine.

Boracay a fost pana acum trei decenii o insula anonima, locuita de cativa pescari. Dar in anii 70, a fost descoperita de niste backpackeri care au gasit aici paradisul. Vestea a ajuns mai departe, asa ca din ce in ce mai multi doritori de plaje mirifice au luat cu asalt insula. Primele guest house-uri nu erau decat niste colibe cu acoperis de stuf de nipa, iar patul era inlocuit cu un hamac agatat de doi palmieri. Vremea a trecut insa, consumerismul a lovit si Filipinele, asa ca acum Boracay este statiunea chic a tarii, pe insula fiind acum nu mai putin de 300 de hoteluri si pensiuni. Iar numarul lor creste aproape in fiecare saptamana, acum aparand ca ciupercile dupa ploaie si hotelurile de lux, primul resort al unui lant celebru fiind Shangri-La gata sa-si primeasca oaspetii in cateva luni.

Al doilea motiv sa vi la Boracay sunt sporturile acvatice. Daca pluteste, imposibil sa nu gasesti la Boracay. Evident, gasesti banane sau barci, yahturi si ski jet-uri, poti face snorkeling sau scufundari (langa insule, sunt corali si cohorte de pesti frumos colorati), dar Boracay-ul este un magnet pentru kite si wind-surferii din lumea intreaga. Boracay-ul are un microclimat ciudat. La vest, se afla White Beach cu ape line, cu o briza dulce, taman bune pentru a te balaci si a te bucura de liniste. La nici un kilometru, pe partea estica a insulei se afla plaja Bulabog, unde te spulbera vantul, iar valurile sunt mult mai tari… aici e paradisul kite-surferilor sau windsurferilor, care asigura un spectacol pe cinste chiar si celor veniti doar sa caste gura. Nu spuneti insa ca sunteti romani. Pe aici, bantuie o gasca de windsurferi romani (culmea, exista si asa ceva !) care au lasat o amintire neagra pe insula. Dati-va moldoveni, e mai ok !

Ti s-a taiat de plaja ? Nici o problema… poti sa inchiriezi ATV-uri sau chiar si cai pentru a vizita partile deluroase ale insulei. Si ar fi bine sa va grabiti, pentru ca pe toate dealurile apar ca ciupercile dupa ploaie, zeci de ansambluri rezidentiale pentru cei care doresc sa stabileasca pe un termen mai indelungat pe insula. Iar daca esti european, australian sau american, ai 50 de ani si ceva bani, de ce sa nu-ti iei o nevasta filipineza care tocmai a terminat liceul si sa-ti cumperi un super-apartament cu privirea la mare cu cateva zeci de mii de euro ? Si sunt mii de astfel de “cupluri”.

Cazare ? De toate pentru toti - de la 10 dolari pe noapte intr-o coliba cu acoperis de nipa pe malul marii la sute de euro in viitorul Shangri-La, gasesti de toate. Spre deosebire de alte statiuni turistice din Asia de Sud-Est, cotropite numai de straini, turistii majoritari din Boracay sunt filipinezii. Indiferent daca esti sarac, in varf de Luzon sau in cine stie ce insula uitata de lume, cel putin o data in viata, trebuie sa te duci la Boracay. Noi am stat la hotelul Hannah, un hotel micut, dragut, cochet, intr-o zona linistita detinut de o familie extrem de draguta – te simti ca acasa, nu ca la hotel !

Cum se ajunge in Boracay ? E un intreg periplu, Boracay este o insula prea mica sa se complice cu un aeroport, asa ca la mai putin de 2 km, pe insula alaturata Panay, se afla aeroportul Caticlan. Sa nu va asteptati la cine stie ce aeroport, de abea pot ateriza avioanele pana in 100 pasageri si numai pe timp de zi – nu exista instalatie de iluminare. Poate de aceea nu sunt mii de straini care sa sara din chartere trans-continentale in hotelurile din Boracay), Sunt mai bine de 20 de zboruri pe zi deci exista sanse sa prinzi un loc. Un singur sfat insa – feriti-va de Philippine Airlines ca de ciuma – au bunul obicei sa vanda mai multe bilete decat capacitatea avioanelor si apoi sa te plimbe inca doua ore pana la aeroportul Kalibo de unde sa iei alt avion spre Manila). Mult mai bun este low-cost-ul filipinez Cebu Pacific !

Pentru mai multe povesti din Filipine si multe alte locuri, puteti accesa http://www.imperatortravel.ro/ , blogul meu de calatorii