Cand auzi cuvantul „Japonia” ce iti trece prin minte ? Orase ale viitorului, trenurile-glont shinkansen, tehnologie, roboti (sau oameni care se comporta ca robotii), Toyota si Kawasaki, Panasonic si Sony, orase cu reclame imense, stralucitoare strabatute de mii de pietoni care traverseaza cuminti strada, culmea, taman cand semaforul arata culoarea verde !
Nu, astazi voi scrie despre Japonia clasica, linistita, Japonia traditionala, Japonia templelor stravechi si a templelor budiste, despre vechile capitale ale Japoniei, Nara si Kyoto care au precedat Tokyo ca centre ale puterii imperiale. Mutarea capitalei la Tokyo in 1868 a salvat Kyoto de bombardamentele americane si de modernizarea fortatata de dupa razboi. Nu zic, Kyoto nu inseamna doar temple si parcuri, exista si o zona moderna, dar te poti pierde printr-un décor de basm japonez.
Kyoto si Nara se afla in provincia Kansai, foarte aproape de Osaka, al doilea oras ca marime din Japonia. Kyoto este la o ora cu trenul de Osaka, iar Nara cam la 40 de minute. Iar trenurile japoneze ating perfectiunea in ceea ce priveste curatenia, ordinea si punctualitatea. Singurul discomfort poate fi cauzat de cei care adorm in tren – aparent este un mare deficit de somn in aceasta natiune obsedata de munca… toti dorm in trenuri, metro, cand gasesc un moment liber, chiar si la masa de pranz intre felul unu si felul doi !
Odata ajunsi la Nara, iesind din gara obligatoriu subterana (pamantul e cam putin in Japonia pentru 125 milioane de suflete, deci ce se poate baga sub pamant, se baga), strambi din nas si zici… hmmm.. iar blocuri, iar sosele ?
Nu trebuie decat sa faci cativa pasi si deodata vezi o caprioara intr-o gradina. Fugi, faci poze, incerci sa o atingi… Wow, o caprioara, ce fain… dar nu trebuie decat sa traversezi strada si sa te trezesti inconjurat de cerbi si caprioara… Wow ! Si pui mana pe ghid. Si afli misterul… zona turistica – istorica a Narei este locuita de 1200 cerbi si caprioare, animale sfinte din perioada pre-budista cand aceste creaturi erau considerate mesageri ai zeilor (hmm… am vazut statui de caprioare stilizate pe templele budiste din Nepal, acum fac legatura !), astazi colonia de cornuted bucurandu-se de statutul de tezaur national. Daca japonezii sunt niste oameni pasnici, civilizati si cuminti care nu te-ar atinge nici cu o floare, ei bine, tezaurele lor nationale sunt extrem de agresive. Nici nu ai dat bine suta de yeni sa cumperi “biscuitii de cerbi” – un soi de saratele de-ale noastre ca te si trezesti inconjurat de caprioare si impuns in fund de cerbi… De parca n-ar primi mii de biscuiti pe zi de la multimile de turisti, parca ar fi complet nemancati… Noroc ca cerbii din Nara sunt scunzi (ca si japonezii de altfel), nu la fel de falnici ca cerbii nostrii carpatini.
Odata scapat din marcajul cerb la om, usurati de “biscuitii de cerbi”, o pornesti pe o strada pline de suveniruri spre parcul care adaposteste templele orasului. De departe, cel mai important complex este Todai-ji Nandai-mon, principalul templu din Nara in mijlocul caruia se afla incredibila sala Daibutsu-den, cea mai mare cladire de lemn din lume, rezistand din 1709, dupa ce inlocuise o alta versiune mult mai mare. Atractia principala din aceasta sala gigantica trebuie sa fie pe masura – statuia marelui Buddha Cosmic – Daibutsu, una dintre cele mai mari statui ale lui Buddha din lume.
Dupa ce ramai cu gura cascata in fata marelui Buddha, nu poti sa nu zambesti cand in spatele statuii printr-o gaura dintr-o coloana de lemn zeci de japonezi incearca sa se strecoare, deoarece astfel ating iluminarea. Si nu de putine ori, trebuie sa intervina serviciul de descarcerare deoarece niste doritori de iluminare mai putini supli raman blocati in stalp… Personal am ratat posibilitatea de a ma ilumina, dar Andreea Raducan a mai facut un pas spre Nirvana trecand prin stalp, evident trasa de maini…
Si cum nu poti sa nu-ti completezi experienta mistica, intr-un chiosc instalat chiar in imensa sala, poti sa-ti cumperi talismane care sa te protejeze in timp ce conduci masina, iti protejeaza sanatatea (la acelasi pret, poti sa iei un talisman 2 in 1 – pentru sanatate si viata indelungata), iti aduce victoria, sau pur si simplu iti realizeaza diversele dorinte… Totul la doar 400 yeni (2,44 euro) ! Asta da, chilipir…
Cateva zile mai tarziu, din nou pe tren, de data asta spre Kyoto. Asteptarile sunt mai inalte, Kyoto este descris drept chintesenta Japoniei clasice. In plus, daca Nara are doar opt situri aflate pe lista UNESCO a Mostenirii Globale, Kyoto are mai mult decat dublu – in oras, se afla nu mai putin de 17 situri UNESCO (13 temple budiste, 3 sanctuare shintoiste si un castel). Ca si in Nara, cand ajungi in gara, zona nu are nimic de-a face cu clasicismul… gara din Kyoto este un monstru de otel si sticla, aratand ca o catedrala futurista, cu un punct de observare la etajul 15… Dar sa nu anticipam.
E mult de spus despre Kyoto. Peste tot exista temple. Sunt vreo 1500 temple budiste, 300 sanctuare shintoiste, 100 de muzee si 5000 magazine de arta traditionala japoneza. Toate templele si pavilioanele sunt linistite, structuri care te relaxeaza, te indeamna la meditatie. Fiecare templu are o gradina – o oaza de verdeata, cu fantani, cascade, pomisori inverziti, flori, liniste si multa pace, departe de lumea dezlantuita… aflata totusi la cateva zeci de metri. Pur si simplu te incarci cu energie pozitiva. Sa fie oare de la feng-shui ?
Hai totusi sa pomenesc principalele atractii pe care le-am vazut (altele le-am ratat, dar nu poti sa vezi totul in doar doua zile, mai ales cand pentru a te bucura cu adevarat, trebuie s-o iei catinel, nu sa alergi si sa bifezi obiective). In primul rand, nu trebuie ratat Kinkaku-ji, celebrul Templu de Aur, imaginea standard a Japoniei, asa cum Turnul Eiffel este pentru Franta, sau Palatul Parlamentului pentru Romania, templu tapetat la exterior cu foita de aur, construit in 1397 ca vila de recreere a shogunului Ashikaga Yoshimitsu, dar mistuita de flacari in 1950 in urma focului pus de un calugar obsedat de a distruge acest monument. Din fericire, pentru milioanele de turisti de mai tarziu, templul a fost refacut in 1955 urmand exact designul initial. Mai exista inca numeroase alte temple cum ar fi Ginkaku-ji – Templul de Argint care desi nu are nici un gram de argint, a fost numit astfel pentru ca acelasi shogun Ashikaga Yoshimitsu a dorit sa placheze acest pavilion cu argint, dar nemaiavand bani, nu l-a mai placat. Pentru a nu leza sentimentele shogunului, toata lumea a numit cladirea “templul de argint”. Desi nu are argint, in schimb gradina Zen din jurul pavilionului si cadrul natural merita tot efortul pentru a ajunge la acest templu.
Kyoto a fost timp de secole capitala Japoniei imperiale. Evident, ca trebuie sa aibe si un complex imperial. In plin centru (Kyoto are totusi 1,5 milioane locuitori, fiind al 7-lea ca marime in Japonia), intr-un parc imens, este complexul imperial japonez. Se poate vizita gratuity intr-un tur organizat dupa ce te-ai inscris la secretariatul imperial. Este un tur tipic japonez cu ghida cu portavoce care-si tine din scurt “copii”, doar ca vorbeste in engleza si turistii sunt toti gaijin-i. Nu va asteptati la nu stiu ce super-palate, cladirile sunt destul de modeste, dar tot feng shui-ul locului este admirabil.

Mai multe povesti de calatorie din Japonia si alte parti ale lumii puteti gasi pe http://www.imperatortravel.ro/