Nu mai este un secret pentru nimeni – China devine pe zi ce trece o mare putere economica, politica si militara. Poate multi ati vazut (chiar si doar la televizor) sau auzit despre incredibilele orase care se construiesc la Shanghai, Guangzhou sau Beijing, dar de asemenea exista imaginea ca tot ce este mai la vest de coasta e in paragina, o saracie lucie, lumea a treia. Anul trecut, in drum spre Tibet, am vizitat capitala unei provincii sud-vestice – e vorba de Chengdu, un “orasel” de cateva milioane de locuitori, capitala a provinciei Sichuan. In asteptarea unor maghernite si a unor oameni saraci, am avut parte si in aceasta parte a Chinei de surprize...

Provincia Sichuan este in extremul sud-vestic al Chinei. Se invecineaza cu Tibetul, practic de aici, incep sa se inalte primele bastioane ale platoului tibetan, iar cultura tibetana este prezenta si in Chengdu printr-un cartier tibetan propriu – un soi de Tibet town in China. Ca peste tot in China, istoria se masoara nu in decenii sau secole, ci in milenii. Chengdu era deja capitala regatului Shu acum circa 2500 ani si a fost un punct comercial de prim ordin. Tot aici, Kuomintangul lui Chiang kai-Shek a fost evacuat in 1937 dupa invazia chineza, aducand cu el mii de oameni de afaceri si cultura care au fondat multe din institutile actuale ale metropolei. Tot Chengdu a fost ultima citadela a Kuomintangului inainte de retragerea in Taiwan.

Prima relevatie ca “fundul Chinei” nu este chiar asa inapoiat l-am avut pe aeroport. Un aeroport imens, modern, probabil recent construit, pe el aterizand inclusiv curse inter-continentale cum ar fi cursa KLM de la Amsterdam. Apoi soselele imense, suspendate, bulevardele largi, autostrazile construite cu mult inainte ca zona sa fie napadita de automobile ca in estul Chinei. Desi departe de aeroport, am ajuns in oras extrem de repede si m-am cazat la Sim’s Cozy Guesthouse. La doi pasi de zona veche a orasului, acum restaurata si devenind o atractie turistica, Sim’s Cozy Guesthouse este un adevarat han al calatorilor ce ajung pe aceste meleaguri si mai ales a celor in drum spre Tibet. Locul este deschis de un cuplu neobisnuit – el, singaporez, ea, japoneza, calatori pasionati care s-au cunoscut pe drumurile Asiei si care pana la urma s-au stabilit la Chengdu unde au deschis acest sanctuar al calatorilor – practic te ajuta cu orice – o bicicleta, o recomandare de restaurant, un tur la panda, un bilet de spectacol, un bilet de avion sau obtinerea permisului de vizitare a Tibetului. Orice este posibil, iar Sim este un tip extrem de dragut.

De fapt cu ajutorul lui Sim, am aranjat ziua de vizitat Chengdu – dimineata la panda, iar seara la opera sichuaneza. La 10 dimineata, pe racoare, eram deja la “Panda Park”. Oricat i-ai vazut la televizor sau pe net, nu poti sa nu te impresioneze simpaticii si poate greoii ursuleti panda. Mari mancaciosi si somnorosi, isi petrec ziua dormind si mancand, de multe ori uitand de datoria de perpetuare a speciei, de aceea chinezii au creat un centru panda destul de modern de studiere a lor si de perpetuare a acestei specii care este un simbol de necontestat al Chinei. Centrul panda are doua componente – un muzeu care ar fi interesant daca ar fi mai modern si parcul cu panda care este absolut superb... peste tot panda mananca bambus si se uita cu ochii lor mici si intrebatori catre multimea de vizitatori. Daca panda cei mari sunt lenesi, decenti si rabdatori, panda cei mici sunt mult mai jucausi... se catara, se bat, fac adevarate lupte greco-romane... sau pando-romane. Tot, aici am descoperit ca mai exista o specie obscura de panda... niste ursuleti rosii care aduc mai repede cu marmotele... le stiti, cele care invelesc ciocolata... dar ingrijitorii chinezi ne-au asigurat ca sunt tot panda. Iar la final, pentru o suma in jur de 100 euro, poti chiar sa te atingi de un panda si sa-l iei in brate pentru poze. Si sa nu credeti ca in “paupera” China nu exista doritori,... dimpotriva era o coada imensa.

Seara este dedicata insa culturii... dar nu orice cultura, ci a celebrei opere sichuaneze. Cand auzi cuvantul “opera” te duce mintea spre ceva mai gomos, mai simfonic, un loc de papion. Nici gand. Opera sichuaneza este un adevarat spectacol de revista – cu dansatori, elemente de circ, comedianti, un potpuriu de culori, ritm si muzica, combinand elemente moderne cu foarte multa traditie. Si daca ai si parte de traducerea a ce se spune (in sala existau monitoare care traduceau dialogurile in engleza, iar prezentarea momentelor se facea bilingv, semn ca locul era destul de turistic), e chiar un spectacol agreabil.

A doua zi dimineata la 5, niste puternice lovituri in usa m-au trezit brusc. Era Sim, patronul care venise sa ne trezeasca... trebuia sa prindem avionul de Lhasa pentru o aventura tibetana...

Pentru mai multe povesti despre China si celelalte 80 de tari vizitate, puteti sa intrati pe blogul meu: http://www.imperatortravel.ro/